ZBRÁNCA s. f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec.
ZBRÁNCA s. f. art. (Reg., în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând. A da cuiva zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri.
zbránca (în expr.) (reg.) s. f. art.
ZBRÁNCA s. f. art. ~ (Mold.) A da zbranca = a face zob, a distruge, a pustii, a risipi (5). (prob. din izbrăni = a lichida)
zbránca s. f. art.
sbránca adv. – (În expresia): a da sbranca, a face praf, a pustii, a prăpădi. – Var. zbranca. Probabil de la isbrăni „a lichida”. În Mold.