ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pc.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire. – Din zbârnâi + suf. -(i)tură.
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
ZBÂRNÂITÚRĂ s. v. bâzâit.
zbârnâitúră s. f., g.-d. art. zbârnâitúrii; pl. zbârnâitúri