ZBÂRN

ZBÂRN

ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de v******a unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
ZBÂRN interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de obiecte în v******e). /Onomat.
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de v******a unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
ZBÂRN s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâi-tură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zum-zăit, zumzăitură, zumzet.
ZBÂRN interj. ~ (variație a interj. zbâr)
zbârn interj., s. n.
sbîrn interj. – Imită bîzîitul. – Var. zbîrn și der. Creație expresivă, simplă var. a lui sbîr. – Der. sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîșîi, a foșni; a vibra; a agita, a zgudui), a cărui asemănare cu slov. brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se datorează sursei comune expresive; sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie); sbîrnîitoare, s. f. (bîzîitoare, hîrîitoare); sbîrnîială, s. f. (bîzîială); sbîrnîit, s. n. (bîzîială); sbîrnîitură, s. f. (bîzîială); bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a murmura, a grohăi), este față de sbîrnîi ca sborși față de sbîrni; boarnă, s. f. (Trans., muscă); svîrnaică, s. f. (Trans., zbîrnîitoare).