ZĂVOI

ZĂVOI

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Slav (v. sl. zavoj).
zăvói s. n., pl. zăvoáie
ZĂVÓI s. luncă. (~ de sălcii.)
zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.
ZĂVÓI2, zăvói, s. m. (Var.) Zăvod2. (prob. din sl. zavoditi = a conduce)
zăvói s. n., pl. zăvoáie
ZĂVÓI ~oáie n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. /sl. zavoy