ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și arh.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările noastre); p. ext. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Bg., sb. zavera.
ZAVÉRĂ, zavére, s.f. ♦ v. eterie.
zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
ZAVÉRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzme-riță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
zavéră (-re), s. f. – 1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.
zavéră s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
ZAVÉRĂ ~e f. 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie. 2) fig. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /bulg. zavera