ZĂPUȘITOR

ZĂPUȘITOR

ZĂPUȘITOR

ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. Înnăbușitor; sufocant. – Din zăpuși + suf. -(i)tor.
zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zapașitoáre
ZĂPUȘITÓR adj. v. canicular.
zăpușitór adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre
ZĂPUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) reg. Care zăpușește; dogoritor; arzător. Aer ~. / a zăpuși + suf. ~tor