ZĂPODIE

ZĂPODIE

ZĂPODIE

ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Loc șes pe o înălțime; platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Slav (v. sl. zapodŭ).
zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)
ZĂPÓDIE s. v. platou, podiș, vale.
zăpódie (-ii), s. f. – Prăpastie, canion, strîmtoare. – Var. zăpoadă, Olt. zăpodină. Sl. zapodŭ „ascunziș” (Cihac, II, 270), var. din sb. zapodina.
zăpódie s. f. (sil. -di-e), art. zăpódia (sil. -di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (sil. -di-i-)