ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de uluci). [Var.: zapláz s. n.]
zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri
ZĂPLÁZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.
zăpláz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold.
zăpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplázuri
ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec.