ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.
zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)
ZAPCIÍ vb. v. executa.
zapcií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (sil. -ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (sil. -ci-a); conj. prez. 3 sg. și pl. zapciáscă; ger. zapciínd (sil. -ci-ind)
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.
A ZAPCIÍ ~ésc tranz. înv. (plăți sau datorii neachitate) A încasa prin constrângere. /Din zapciu
ZAPCÍU ~i m. înv. 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /turc. zaptiye
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi.
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)
ZAPCÍU s. v. agent, executor, gardian, sergent, subprefect.
ZÁPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă)
ZAPCIÚ, zapcii, s. m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci)
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii