ZĂPĂCITOR

ZĂPĂCITOR

ZĂPĂCITOR

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din zăpăci + suf. -(i)tor.
zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre
ZĂPĂCITÓR adj. v. amețitor, năucitor, uimitor, uluitor.
zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre
ZĂPĂCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zăpăcește; uluitor; stupefiant. /a zăpăci + suf. ~tor