ZĂNAT

ZĂNAT

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din scr. zanat.
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Sb. zanat.
zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi
ZĂNÁT s. v. meserie, meșteșug.
zănát (-turi), s. n. – Meserie, profesie. Tc. zanat, prin intermediul sb. zanat (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 740). În Banat. – Der. zănătar, s. m. (slujbaș).
zănát s. n., pl. zănáturi