ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură.
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Din zâmbi + suf. -(i)tură.
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
ZÂMBITÚRĂ s. v. surâs, zâmbet, zâmbire.
zâmbitúră s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri