ZÂMBIRE

ZÂMBIRE

ZÂMBIRE

ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi.
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. ♦ Fig. Strălucire; scânteiere.
ZÂMBÍRE, zâmbíri, s.f. ~ 2. Strălucire; scânteiere.
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
ZÂMBÍRE s. surâs, zâmbet, (înv.) surâdere, zâmbitură. (O ~ cuceritoare.)
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se.
A ZÂMBÍ ~ésc intranz. 1) A schița un zâmbet (pentru a exprima un sentiment de bucurie, de satisfacție etc.); a surâde. 2) fig. A avea un aspect agreabil. Soarele îi ~ește. 3) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare; a surâde. Soarta îi ~ a doua oară. /sl. zonbu, bulg. zăbja se
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima bucurie sau satisfacție; a surâde. 2. Fig. A avea o înfățișare plăcută; a străluci, a scânteia. 3. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. Propunerea aceasta zâmbi bătrânului (NEGRUZZI). – Slav (v. sl. zonbŭ „dinte”; bg. zăbja se).
ZÂMBÍ, zâmbésc, vb. IV. 1. Intranz. ~ ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta și zâmbet zâmbea. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioșie. 2. Intranz. (Construit cu un complement în dativ) (Fig.) ~ ◊ A-și manifesta veselia la vederea cuiva. ♦ ~, a constitui o ademenire pentru cineva. ◊ Expr. A-i zâmbi (cuiva) mustața = a se bucura, (Pop.) a zâmbi a râde = a zâmbi reținut, discret. 3. Intranz. (Fig.) A avea o înfățișare plăcută, care provoacă bună dispoziție; a străluci, a sclipi, a scânteia (de lumină, de curățenie).
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 zâmbeáscă
ZÂMBÍ vb. a surâde. (De ce ~?)
zâmbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zâmbeáscă