zăletít, -ă, adj. (reg.) speriat, leșinat.
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, scr. zaleti.
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A sări. ♦ (Despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Comp. bg. zaletja se, sb. zaleteti.
zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă
ZĂLETÍ vb. v. sălta, sări, țâșni.
zăletí vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăleteáscă