ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. –ar.
ZĂLÁR², zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.
ZĂLÁR¹, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.
zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári
zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre
zălár (meseriaș) s. m., pl. zălári
zălár (cârlig) s. n., pl. zăláre