ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. –el.
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu zăhărelul = a înșela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare. A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc. 2. (Reg., la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.
zăhărél (zahăr) s. n.
ZĂHĂRÉL ~e n. (diminutiv de la zahăr): A duce (sau a lua) cu ~ul a înșela ademenind cu promisiuni. /zahăr + suf. ~el
zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele
ZĂHĂRÉLE s. pl. v. cofeturi, dulciuri, zaha-ricale.
zăhăréle (zaharicale) s. n. pl.