ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.
ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Bg., sb. zaduh.
zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri
ZĂDÚF s. v. caniculă.
ZĂDÚF s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
zădúf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.
zădúf s. n., (dificultăți) pl. zădúfuri
ZĂDÚF ~uri n. 1) Căldură înăbușitoare; zăpușeală. 2) fig. Stare sufletească apăsătoare; necaz. /bulg., sb. zaduhu