ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.
ZĂDĂRNICÍRE s. f. Acțiunea de a zădărnici.
zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri
ZĂDĂRNICÍRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. v. anihilare.
zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A Face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
A ZĂDĂRNICÍ ~ésc tranz. (acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze; a face să devină zadarnic; a împiedica; a dejuca; a contracara. /Din zadarnic
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă
ZĂDĂRNICÍ vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile dușmănoase.) 2. v. anihila.
A zădărnici ≠ a stimula
zădărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădărniceáscă