ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.
ZĂDĂRNICÍE f . 1) Acțiune zadarnică; lucru fără rost; deșertăciune; nimicire. 2) înv. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; trufie. /zadarnic + suf. ~ie
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Din zadarnic + suf. -ie.
zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile
ZĂDĂRNICÍE s. 1. v. deșertăciune. 2. v. inutilitate. 3. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, (rar) superfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.)
ZĂDĂRNICÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile