ZĂDĂRẤT, –Ă, zădărâți, –te, adj. (Despre oameni și animale) Întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, –ă adj.] – V. zădărî.
ZĂDĂRẤT, -Ă, zădărâți, -te, adj. (Despre oameni și animale) Întărâtat, provocat, e*****t, mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.
zădăr’ât (pop.) s. n.
ZĂDĂRÂT adj. v. agasat, ațâțat, enervat, incitat, instigat, iritat, întărâtat, plictisit, provocat, sâcâit, stârnit, supărat.
ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.
A ZĂDĂRÎ́ ~ăsc tranz. 1) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta; a hărțui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a zăhăi; a hărțui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acțiuni dușmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a ațâța; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /bulg. zadarjam, sb. zadirati
ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji pe cineva. ♦ A răscoli, a tulbura. ♦ A ataca pe neașteptate, a hărțui. 2. Fig. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Bg. zadirjam, sb. zadirati.
zădăr’î (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădăr’î 3 pl. zădăr’âră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădăr’ând; part. zădărâ’t
ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuți, ațâța, enerva, hărțui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteți, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.
ZĂDĂRÎ́, zădărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)
zădărî (- rắsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a ațîța. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin și Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. și bg. Cf. sl. zadorŭ „acțiunea de a irita”.
zădărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădărá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădăráscă