ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.
zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă
ZĂCĂRÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
zăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăcăreáscă
ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.
zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii
ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.
zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări