ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. zabrak.
ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie.
zabrác (înv.) (za-brac) s. n.
ZABRÁC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
ZABRÁC, zabrácuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])
zabrác (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare.
zabrác s. n. (sil. -brac)