ZĂBOVIT

ZĂBOVIT

ZĂBOVIT

ZĂBOVÍT,Ă, zăboviți,te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi.
ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. Întârziat; amânat. – V. zăbovi.
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.
A SE ZĂBOVÍ mă ~ésc intranz. înv. A-și petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupație drept distracție. /sl. zabaviti
A ZĂBOVÍ ~ésc 1. intranz. pop. 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet. 2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reține; a întârzia. ~ cu răspunsul. 2. tranz. (persoane) A face să se rețină mai mult decât trebuie. /sl. zabaviti
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 2. Intranz. A sta mai mult sau prea mult timp într-un loc. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Slav (v. sl. zabaviti).
zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă
ZĂBOVÍ vb. 1. v. întârzia. 2. a întârzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a rămâne, a sta, (înv.) a prebândi. (Cât ai ~ la ei?) 5. v. aștepta.
ZĂBOVÍ vb. v. îndeletnici, ocupa.
A zăbovi ≠ a se grăbi, a (se) pripi
zăboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăboveáscă