ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit.
ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Tc. zabit.
zabét (înv.) s. m.
ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guver-nator.
zabét s. m.