ZĂBĂÚC, –Ă. zăbăuci, –ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, –ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.
ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Din ză[păcit] + [hă]băuc.
zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce
ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit.
zăbăúc adj. m., pl. zăbăúci; f. sg. zăbăúcă, pl. zăbăúce
ZĂBĂÚC ~că (~ci, ~ce) Care este buimac; zăpăcit; năuc. /Orig. nec.