XÉNON s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon.
XENÓN n. Gaz nobil incolor și inodor, întâlnit în atmosferă în cantități mici, folosit la umplerea becurilor electrice. / fr. xénon
XENÓN s.n. Gaz incolor și inodor din grupul gazelor nobile. [ fr. xénon].
XENÓN s. n. gaz incolor și inodor din grupa gazelor inerte, în cantități foarte mici în aerul atmosferic. ( fr. xénon)
XÉNON s. m. Element din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Fr. xénon.
xenón s. n.; simb. Xe
xenón s. n., simb Xe
XENÓN (‹ fr.) s. n. Element chimic (Xe; nr. at. 54, m. at. 131,30) din grupa gazelor nobile. Gaz incolor și inodor. Se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. Considerat inert, în ultimul timp s-a descoperit reacția sa cu fluorul. Se lichefiază la -107,1ºC și se solidifică la -111,5ºC. Folosit în ind. nucleară, la umplerea lămpilor electrice, datorită conductibilității sale termice. A fost descoperit de Sir William Ramsey și M.W. Travers în 1898.