XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.
XENÍE² s.f. (Biol.) Apariție, la generațiile obținute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminței. [Gen. -iei. / fr. xénie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].
XÉNIE¹ s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / germ. Xenie].
XÉNIE² s.f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie)
-XENÍE³ elem. v. xeno-.
xeníe¹
(fenomen biologic)
(-ni-e)
s. f.,
art. xenía (-ni-a)
g.-d. xeníi,
art. xeníei;
pl. xeníi,
art. xeníile (-ni-i-),
xénie²
(epigramă)
(-ni-e)
s. f.,
art. xénia (-ni-a),
g.-d. art. xéniei;
pl. xénii,
art. xéniile (-ni-i-)
XENIE, 1. xeníe (biol.) s.f., art. xenía, g.-d.art. xeníei; pl. xeníi. 2. xénie (lit.) s.f. (sil. -ni-e), art. xénia (sil. -ni-a), g.-d.art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (sil. -ni-i-)
xeníe (biol.) s. f., art. xenía, g.-d. xeníi, art. xeníei; pl. xeníi
xénie (lit.) s. f. (sil. –ni-e), art. xénia (sil. –ni-a), g.-d. art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (sil. –ni-i-)