VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în v******e; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou.[Pr.: vu-iet] – Vui + suf. -et.
VUIÉT s. 1. v. bubuitură. 2. v. șuierat. 3. v. agitație. 4. v. zgomot. 5. v. hărmălaie.
vúiet s. n., pl. vúiete
VÚIET ~e n. 1) Zgomot puternic și prelung produs de diferite obiecte (la funcționare, cădere, lovire, rupere etc.). ~ de clopot. ~ de tractor. 2) Agitație zgomotoasă; învălmă-șeală gălăgioasă; zarvă; vâlvă. 3) rar Efect produs de ceva asupra cuiva; ecou; răsunet; rezonanță. /a vui + suf. ~et