VREMELNICÍE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. – Vremelnic + suf. -ie.
VREMELNICÍE f. Situație vremelnică. /vremelnic + suf. ~ie
VREMELNICÍE s. efemeritate. (~ existenței noastre individuale.)
vremelnicíe s. f., art. vremelnicía, g.-d. vremelnicíi, art. vremelnicíei