VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
VRĂFUÍ vb. v. răvăși.
vrăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiésc, imperf. 3 sg. vrăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăfuiáscă
A VRĂFUÍ ~iésc tranz. A pune în vraf; a arunca în dezordine. /vraf + suf. ~ui