VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.
VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.
vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei; pl. vornicíi
VORNICÍE ~i f. înv. 1) Funcție de vornic. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediu unde își exercita vornicul funcția. /vornic + suf. ~ie