VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.
VORNICEÁSĂ s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)
VORNICEÁSĂ s. v. primăreasă, primăriță.
vorniceásă s. f., g.-d. art. vornicései; pl. vornicése
VORNICEÁSĂ ~ése f. înv. Soție a vornicului. /vornic + suf. ~easă