VOPSITORÍE, (2), vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.
VOPSITORÍE s. v. boiangerie.
vopsitoríe s. f., art. vopsitoría, g.-d. art. vopsitoríei; (ateliere) pl. vopsitoríi, art. vopsitoríile
VOPSITORÍE ~i f. 1) Ocupația de vopsitor. 2) Atelier sau întreprindere unde se efectuează lucrări de vopsire. [G.-D. vopsitoriei] /vopsitor + suf. ~ie