VOMÁRE, vomări, s. f. Faptul de a voma. – V. voma.
VOMÁRE s.f. Vomitare. [ voma].
VOMÁRE s. v. vomitare.
vomáre s. f., g.-d. art. vomării; pl. vomări
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /lat. vomere
VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [ fr. vomir, it. vomere lat. vomere – a vărsa].
VOMÁ vb. tr. vomisment. ( fr. vomir, lat. vomere)
VOMÁ vb. v. vomita.
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză