VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).
VÓMĂ s.f. Vomitare. [ voma].
VÓMĂ s. f. vomitare. ( voma)
VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.
vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /lat. vomere
VÓMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma
VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [ fr. vomir, it. vomere lat. vomere – a vărsa].
VOMÁ vb. tr. vomisment. ( fr. vomir, lat. vomere)
VOMÁ vb. v. vomita.
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză