VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (Înv.; adesea substantivat) Care voiește, care dorește ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi² + suf. -tor.
voitór adj. m., pl. voitóri; f. sg. și pl. voitoáre
VOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care voiește; care are o dorință. Spirit ~. /a voi + suf. ~tor