VOINICÍE, voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
VOINICÍE s. v. armată, bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dinamism, dârzenie, energie, eroism, forță, haiducie, impe-tuozitate, încumetare, îndrăzneală, militărie, neînfricare, putere, robuste-țe, semeție, tărie, temeritate, vigoare, vitalitate, vitejie, vlagă.
voinicíe s. f., art. voinicía, g.-d. art. voinicíei; (fapte) pl. voinicíi, art. voinicíile
VOINICÍE ~i f. 1) Caracter de voinic. 2) Faptă de voinic. 3) Viață de haiduc; haidu-cie. [G.-D. voiniciei] /voinic + suf. ~ie