VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.
VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / fr. voyageur].
VOIAJÓR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. ( fr. voyageur)
VOIAJÓR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Po-rumbel ~.)
voiajór s. m., pl. voiajóri
VOIAJÓR ~i m. livr. Persoană care face voiajuri; călător. ◊ ~ comercial slujbaș al unei firme, care se deplasează în alte localități pentru a primi comenzi. /fr. voyageur
comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.