VOIAJÁT, -Ă, voiajați, -te, adj. Care a călătorit mult; umblat. [Pr.: vo-ia-] – V. voiaja.
VOIAJÁT adj. v. umblat. (Om ~.)
voiaját adj. m., pl. voiajáți; f. sg. voiajátă, pl. voiajáte
VOIAJÁ, voiajez, vb. I. Intranz. A călători. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyager.
A VOIAJÁ ~éz intranz. A face un voiaj; a călători. /fr. voyager
VOIAJÁ vb. I. intr. A călători. [Pron. vo-ia-, p.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / fr. voyager].
VOIAJÁ vb. intr. a călători. ( fr. voyager)
VOIAJÁ vb. v. călători.
voiajá vb., ind. prez. 1 sg. voiajéz, 1 pl. voiajăm; ger. voiajând