VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. (Livr.) Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.
VOCÁBULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [ lat. vocabulum].
VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). ( fr. vocable, lat. vocabulum)
VOCÁBULĂ s. v. cuvânt, termen, vorbă.
vocábulă s. f., g.-d. art. vocábulei; pl. vocábule
VOCÁBULĂ ~e f. livr. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului; cuvânt. /fr. vocable, lat. vocabulum