VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.
VLĂDÍCĂ s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, episcop, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
vlădícă s. m., g.-d. art. vlădícii/vlădíchii/vlădícăi; pl. vlădíci
VLĂDÍCĂ ~ci m. 1) înv. Persoană care domină; domnitor. 2) Episcop ortodox; arhiereu. [G.-D. vlădicii] /sl. vladyka