VIZÓR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată. ♦ Vizetă. ♦ (La pl.) Ochelarii măștilor de gaze. – Din fr. viseur.
VIZÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv adaptat la aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului care trebuie observat. ♦ Tub metalic în care e montat un ochean tronconic sau o mică lentilă și care, fixat în ușile de intrare în apartamente, permite observarea din interior în afară. ♦ (De obicei la pl.) Ochelarii măștilor de gaze. [ fr. viseur].
VIZÓR I. s. n. 1. dispozitiv adaptat la instrumentele sau aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului de observat. 2. deschizătură mică (circulară) la o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior sau în interior; vizetă, vizieră (2). II. s. m. (pl.) ochelarii măștilor de gaze. ( fr. viseur)
VIZÓR s. v. vizetă.
vizór s. n., pl. vizoáre
VIZÓR ~oáre n. 1) Piesă (la unele aparate optice) care permite orientarea cu precizie spre obiectul care trebuie observat. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizetă; vizieră. /fr. viseur