VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea de dinainte, mobilă, a coifului, care putea fi coborâtă ca să acopere obrazul și să-i ferească de lovituri. ♦ Cozoroc. 2. Vizetă, vizor. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. visière.
VIZIÉRĂ s.f. 1. Partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc. 2. Vizetă. [Pron. -zi-e-. / fr. visière, cf. it. visiera].
VIZIÉRĂ s. f. 1. partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc. 2. vizetă. 3. (geol.) firidă îngustă, curbată ca o vizieră (1), ce se formează prin dizolvare în calcare, pe faleză, în zona intertropicală. ( fr. visière)
VIZIÉRĂ s. 1. cozoroc, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ a șepcii, a chipiului.) 2. v. vizetă.
viziéră s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. viziérei; pl. viziére
VIZIÉRĂ ~e f. 1) înv. Partea din față a coifului, care putea fi coborâtă, pentru a proteja fața și ochii de lovituri. 2) Partea din față, proeminentă, a unei caschete sau a unui chipiu, care servește drept acoperiș pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizor; vizetă. [Sil. -zi-e-] /fr. visiére