VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.
VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / fr. vitupération].
VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. ( fr. vitupération)
vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. –ți-i-)