VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. ♦ Potrivnicie. – Vitreg + suf. -ie.
VITREGÍE s. 1. v. răutate. 2. v. adversitate.
vitregíe s. f. (sil. -tre-), art. vitregía, g.-d. art. vitregíei; pl. vitregíi, art. vitregíile
VITREGÍE ~i f. 1) Sentiment de ură față de cineva; dușmănie; vrăjmășie. 2) Împreju-rare sau complex de împrejurări vitrege, nefavorabile; potrivnicie. [G.-D. vitregiei. Sil. vi-tre-] /vitreg + suf. ~ie