VIȚÉL, viței, s. m. 1. Puiul (mascul al) vacii, până la circa un an. ◊ Vițelul de aur = simbol al bogăției, al opulenței. ♦ Carne de vițel (1). ♦ Piele de vițel (1). 2. (Reg.) Pui de cerb. 3. (Reg.) Raniță militară (acoperită cu piele de vițel). – Lat. vitellus.
vițél (-éi), s. m. – Puiul vacii, pînă la cca. un an. – Mr. vițăl, megl. vițǫl, istr. vițelu. Lat. vĭtellus (Pușcariu 1973; REW 9385), cf. it. vitello, prov. vedel, cat., arag. bedell. – Der. vițea, s. f. (vacă tînără, pînă la un an), mr. vițeao, istr. vițe; vițelar (var. vițălariu), s. m. (îngrijitor de viței; părangină, Anthoxanthum odoratum).
vițél s. m., pl. vițéi, art. vițéii
VIȚÉL ~i m. 1) Pui de vacă (de s*x masculin) aproximativ până la un an. ◊ A privi (sau a rămâne, a sta) ca ~lul la poartă nouă a privi, a rămâne, a sta dezorientat în fața unei situații neprevăzute. 2) fig. Persoană lipsită de caracter și de inteligență; prostănac; bleg. /lat. vitellus
PICIORUL-VIȚÉLULUI s. v. rodul-pământului.
VIȚEL-DE-MÁRE s. v. focă, morsă.