VITAMINĂ

VITAMINĂ

VITAMINĂ

VITAMÍNĂ, vitamine s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.
VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [ fr. vitamine].
VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. ( fr. vitamine, germ. Vitamin)
VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.
vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne
VITAMÍNĂ ~e f. 1) Substanță organică necesară pentru menținerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conține o astfel de substanță. [G.-D. vitaminei] /fr. vitamine, germ. Vitamin