VISCOLÍRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; viscoleală, viscolitură. – V. viscoli.
VISCOLÍRE s. troienire. (~ zăpezii.)
viscolíre s. f., g.-d. art. viscolírii; pl. viscolíri
VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.
A VISCOLÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol
VISCOLÍ vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vântul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vântul ~ ză-pada.)
viscolí vb., ind. prez. 3 sg. viscoléște, imperf. 3 sg. viscoleá; conj. prez. 3 sg. viscoleáscă; ger. viscolínd