NÍMENI pron. neg. Nici un om; nici o ființă. [Gen.–dat.: nimănui – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.
NÍMENI pron. neg. Nici o persoană. ~ altul. [Var. nimenea] /lat. nemo, neminem
NÍMENI pron. (Munt. și prin Olt.) nimeric, (înv.) neștine. (~ să nu știe.)
Nimeni ≠ cineva
nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui.
nímeni/nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia