HAIHÚI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit, năuc, zănatic. ♦ (Adverbial; determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă, razna. – Din tc. hayhay.
HAIHÚI ~ie (~) și substantival Care a pierdut temporar dreapta judecată (din diferite cauze). ◊ A umbla ~ a umbla fără rost; a fi hoinar. /turc. hayhay
HAIHÚI adv. v. razna.
haihúi¹, s.m. (înv.) fluieră-vânt, derbedeu.
haihúi², s.n. (înv.) destrăbălare.
haihúi adj. – 1. Neglijent, zăpăcit, aiurit. – 2. Fără rost, fără țintă, razna. – Mr. haihui. Pare a fi tc. hay-huy, interj. care exprimă zgomotul (Bogrea, Dacor., I, 277). Evoluția semantică nu este clară. S-ar potrivi mai curînd, din acest punct de vedere, mag. haja-huja „ușor” (Scriban); dar această explicație nu este valabilă pentru mr. Cf. hai.
haihúi adj. m., f. haihúie; pl. m. și f. haihúi